Wednesday, September 22, 2010

Peru-Nazca


Inainte sa incepem excursia in Peru, una dintre cele mai asteptate chestii de vazut de pe lista noastra, era Nazca. Ca doar vedem atatea documentare pe Discovery si National Geografic.
Acum ca excursia s-a terminat pot spune ca in mod sigur nu va fi unul dintre primele lucruri pe care mi le voi aduce aminte si le voi povesti celorlalti.
Un pic de istorie: Liniile Nazca sunt o serie de geoglife aflate in desetul cu acelasi nume. Ce se stie este ca aceste linii au fost facute in timpul civilizatiei Nazca  care a trait in perioada 400-650 inainte de Hristos. Cum au fost facute si de ce ramane in mare parte un mister.
Tururile cu avioane usore care se fac pentru turisti acopera doar o mica parte din desert si poti vedea un numar de 14 geoglife foarte bine definite. Dar aceste figuri celebre: astronautul, maimuta, colibri etc nu sunt sigure desene ci intreg desertul este impanzuit de linii perfect drepte cu lungimi de kilometri. Ca sa poti sa vezi figurile trebuie neaparat sa iei turul cu avionul usor care cost in jur de 70 de dolari de persoana. Plecarea se face de pe aeroportul din apropierea orasului insa biletele pentru tur se iau de obicei de la agentiile din oras. Poti sa incerci sa le iei si de la aeroport insa s-ar putea sa ai surpriza ca totul sa fie deja rezervat.
Aventura noastra de vanat linii trase pe pamant a inceput cu admirarea avionului cu care vom zbura:


De la bun inceput fusesem speriati de ghidul grupului nostru ca zborul in nici un caz nu este foarte lin si foarte placut dar nu prea stiam ce ne asteapta. Sau cel putin eu, pentru ca Cipri nu a avut mai deloc probleme.
In fiecare avion incap cate patru persoane plus pilotul si copilotul, fiecare cu loc la geam. La fiecare figura avionul se inclina pe partea dreapta pentru cei din dreapta si apoi intoarce si se inclina pe partea stanga pentru cei de pe parte stanga. Dupa cateva astfel de figuri stomacul unui om neobisnuit cu zburatul cu avioanele usoare va incepe sa se revolte.
Vazute de sus geoglifele nu prea par cine stie ce impresionante pentru ca nu ai nici un punct de reper. Desi ele au de obicei undeva intre 100 si 200 de metri lungime si latime. Insa peisajul este pur si simplu impresionant, parca ai fi pe o alta lume.
Desi avem foarte foarte multe poze, numai cateva sunt cu adevarat clare asa ca le pun doar pe acestea:
Astronautul
Copacul si mainile
Colibri
Pentru mai multe poze:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruNascaLines#

In seara aceleasi zile, 31 August, am plecat din Nazca catre Arequipa. A fost singura calatorie de lunga durata cu autocarul  in aceasta excursie in Peru. Practic am plecat noaptea la 21.00 si am ajuns dimineata la 07.00. Autocarele sunt foarte confortabile, poti dormi linistit pentru ca ai foarte mult loc sa-ti lasi scaunul pe spate, si sunt si foarte sigure. Asta daca alegi compania care trebuie. Pentru ca in fiecare autogara pentru cursele lungi sunt zeci de companii care circula pe aceeasi ruta. Important este sa stii pe care sa o alegi. Noi am avut norocul sa avem un tur organizat si ghidul nostru s-a ocupat de aceasta problema. De asemenea trebuie sa te interesezi cat dureaza drumul pentru ca unele companii merg direct altele aleg sa opreasca in fiecare satuc si desi platesti substantial mai putin pe bilet ajungi sa pierzi foarte mult timp.


Peru-Pisco & Huacachina

Imediat dupa plimbarea cu barca catre insulele Ballestas, am pornit catre Pisco, un orasel din apropiere, unde trebuia sa vizitam o podgorie si sa vedem cum se prepara bautura traditionala peruana ce poarta acelasi nume: pisco.
Pisco asta este precum tuica la noi. Procedeul de obtinere este exact acelasi diferenta este ca se face numai din struguri. Se distilieaza o singura data si pastreaza numai bautura ce are undeva la 36-38° (parca). Nu-mi mai aduc aminte foarte bine detaliile pentru ca la urma urmei cea mai importanta parte a fost degustarea :)
Si cred ca cel mai fericit a fost cel responsabil sa ne explice procesul degustarii pentru ca dupa cateva grupuri era de o veselie nemaipomenita :)
In imagine sunt victimele nostre: ceva tipuri de vin, multe tipuri de pisco si chiar si ceva crema de ciocolata si pisco. Sa precizez ca nu mancasem inca de pranz iar micul dejun a fost infamul mic dejun peruan: doua painici mici mici, gem, unt si suc de proaspat de fructe? Ce bucurie a fost la noi in autocar pana la oaza nici nu va inchipuiti.
La plecare ne-am cumparat doua sticle de pisco: una pt colectia lui Cipri si una pentru consum si ne-am pregatit pentru lupta cu desertul pentru ca dupa Pisco (orasul nu bautura) in turul nostru urma o oaza din desertul Ica, numita Huacachina. De departe ziua asta foat una dintre preferatele noastre. Oaza ca oaza ca era frumoasa dar am mers cu buggy-ul pe dune si am facut sand boarding si am facut un gratar in desert si am si dormit sub cerul liber acolo. Foarte frumos a fost.
Sa purcedem deci la explicatii.
Aceasta este oaza noastra:
In jurul lacului sunt destul de multe hoteluri in care majoritatea turistilor isi petrec noaptea cand vin in vizita (nu si noi) si tot ateatea restaurante insa se pare ca nu toate de recomandat. Hotelul la care ne-am lasat noi bagajele peste noapte si la care am si luat masa a fost unul dintre cele buna insa nu imi mai aduc aminte numele. Cu aceasta ocazie am incercat o alta mancare specifica peruana: lomo saltado (sau lomo salado conform unora :) stiu ei cine).
 
Am mai incercat aceeasi mancare de inca trei ori si de fiecare data a aratat altfel si a avut oarecum alt gust. In principu este carne cu ceapa (evident), cartofi prajiti (evident) si orez (la fel de evident). In Peru este un obicei sa servesti cartofi prajiti si orez ca si garnitura la acelasi fel de mancare in acelasi timp, ceea ce ar face orice belgian sa ridice o spranceana in semn de neintelegere :)
Bautura galbena pe care o vedeti pe masa nu este nimic otravitor sau de provenienta dubioasa ci o bautura carbogazoasa numita Inca Kola. Daca vreti sa stiti cum ar fi un suc cu gust de guma de mestecat (Turbo) atunci Inca Kola este raspunsul.
Imediat dupa masa (foarte mare greseala) am plecat cu buggy urile pe dunele de nisip din apropiere. Nenea soferul nostru a condus intr-un fel care ne-a adus pe toti, rand pe rand in functie de curajul fiecaruia, la disperare. Desi infricosator a fost extrem de amuzant. Se stie doar ca adrenalina reduce IQ-ul :) Noroc ca ne mai opream pentru poze :)
Cineva trebuia sa se catare pe acea duna.
Apoi a fost randul tuturor
Pentru sand boarding lucrurile erau foarte clare: soferul alegea o duna cu o panta infioratoare, ne dateam cu totii jos din masina, iar fetele faceau o fatza cum nu va puteti inchipui vazand pe unde trebuie sa cobori stind pe burta pe o placa de lemn data cu ceara  pentru viteza si care avea doar niste chestii din material de care sa te tii.  Dar daca trebuie trebuie:
La plecare incercand sa-l conving pe sofer sa nu imi dea nici un impuls
Oricum eu franam de zor
Vedeti oamenii aceea mici ca niste furnici? Pana acolo trebuie sa ajung.
Pe aproape

Din varii motive la Cipri a mers mai usor decat la mine dar pana la sfarsit am devenit expert si am fost prima fata care a reusit la ultima duna sa ia si o curba :)
La inceput a franat si Cipri
La urmatoarele dune a renuntat. A se observa picioarele ridicate de pe nisip (picioarele sunt frana)
Prin urmare mergea prea repede ca se reusesc sa fac multe poze
Dupa atata adrenalina am stat un pic sa ne relaxam si sa fim romantici (siguuuuuuuuuuuur ca daaaaa) admirand apusul soarelui:

Odata cu apusul soarelui a venit insa si frigul si multumesc inca o data celor care m-au convins sa dau mai mult pe sacul de dormit pentru ca si-a facut datoria din plin. Cred ca am fost singura persoana care nu s-a vaitat de frig in noaptea aia.

Si doar nu credeati ca nu mai vorbesc de mancare. Pai sa va arat  gratarul organizat pentru noi de soferul buggy ului si inca trei angajati ai firmei de la care am luat turul (Desert adventures):
Iar carnea a venit acompaniata evident de pisco. De data asta pisco amestecat cu cola. Pe care cu succes l-am termiat destul de repede pentru ca singurele jocuri care ne-au nevit in minte pentru a face timpul sa treaca mai repede au fost jocuri cu pedepse de baut :)
Sincer 30 august a fost o zi de vis. Am avut in aceeasi zi Ballestas, Pisco si plimbarea in desert si ne-am bucurat de toate mai ceva ca niste copii mici.

PS: Nisipul ala ne-a urmarit apoi pentru toata vacanta ca si dupa cateva saptamani mai gaseam nisip pe te miri unde: haine, incaltaminte, sac de dormit....

Mai multe poze:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruDesertGratar#
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruPisco#


Peru-Paracas & Ballestas Islands

Pe 30 august am parasit Lima si ne-am indreptat catre Paracas, un oras de pe malul oceanului care constituie una dintre destinatiile favorite ale peruanilor in perioada verii. In mod normal turistii merg aici pentru a facea turul clasic cu barca catre insulele Ballestas un adevarat paradis al pasarilor ceea ce evident constituia si planul nostru.
La plimbarea de seara pe malul oceanului am fost intampinati de un grup mare pelicani care au facut deliciul facatorilor de poze adica si al "chinezului" cu care am calatorit eu :)
Orasul l-am terminat de vizitat imediat pentru ca este foarte foarte mic asa ca ne-am indreptat catre restaurant. Ca doar orice vacanta tre sa fie si culinara :)
Fiind pe malul oceanului, intr-un orasel pescaresc, am fost sfatuiti ca este momentul oportun sa incercam mancarea tipica pentru partea de coasta a Peruului: Ceviche. Ceviche este peste sau peste si fructe de mare nepreparat termic, ele sunt puse la marinat in zeama de lamaie si sunt gatite practic prin oxidare. Deci trebuie sa ai mare grija unde mananci asa ceva pentru ca daca nu este proaspata materia prima atunci este foarte grav. Eu nu-s mare fan peste si cu atat mai putin fructe de mare asa ca ce-l responsabil sa incerce mancarea a fost Cipri:
A se observa tona de ceapa ce troneaza peste peste si fructele de mare. Nu este o intamplare. Totul se mananc cu extrem de multa ceapa in Peru. Multe feluri de mancare sunt mai mult ceapa cu carne decat carne cu ceapa.
Fortata de vecinii de masa a trebuit sa imi comand si eu ceva peste si fructe de mare dar de data asta gatite termic si recunosc ca nu  mi-au displacut atat de mult ca atunci cand le incerc pe batranul continent. Probabil erau mai proaspete sau cine stie.
Oricum am scapat mult mai usor decat Emmily care s-a luptat ceva timp cu animalul de la ea din supa:
Mancarea a fost stropita copios cu berea locala: Cusquena si cu bautura traditionala: Pisco Sour.
Si ca sa trecem si la chestii de vizitat nu numai de mancat: a doua zi devreme am plecat cu o barca cu botor cu 400 de cai putere (spun asta pt ca Cipri evident a facut vreo 5 milioane de poze la motoare si este prima chestie pe care ti-o spune despre acea zi ) catre insulele Ballestas.
Stiu ca o sa zici ca iar am pus pozele care nu trebuie cu tine :)

Insulele astea sunt foarte speciale pentru ca sunt efectiv acoperite cu vietuitoare. Nu vezi nici un fir de iarba insa vezi mii si mii de pasari, pinguini, lei de mare etc etc etc. Noua ne-a placut super mult acea excursie. Daca mai ai si norocul sa scapi fara sa fii nimerit de guano de la miile de pasari ce zboara deasupra ta atunci chiar ca te poti considera fericit.

Plimbarea cu barca a durat in jur de doua ore iar atat la intoarcere cat si la dus am avut parte de un adevarat show din partea delfinilor care au innotat pe langa barca. Am mai vazut delfini in mediul lor natural dar niciodata atat de multi.Din pacate este un pic mai greu sa ai poze reusite cu ei, nu le place sa pozeze asa cum este cazul leilor de mare :)

Mai multe poze gasiti pe Picasa:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruParacasBallestasIslands#

Tuesday, September 21, 2010

Peru-Lima


Dupa 12 ore de stat in avion am ajuns in cele din urma in Lima. Pentru noi Peru a fost prima calatorie in America de Sud. De fapt a fost prima calatorie mai lunga la o distanta asa de mare de casa. Eu am fost in Egipt iar Cipri in Malaezia dar  nu pentru o vacanta atat de lunga. Asa ca nici nu va puteti inchipui fetele noastre in taxiul care ne luase de la aeroport :) Orasul ca orasul, dar traficul era de-a dreptul impresionant. Ca masinile aratau ca luate de la dezmembrat si ca oamenii faceau trei benzi pe sosea cu doua benzi este una dar atitudinea extraordinar de relaxata a soferilor facea toti banii.
Sa explic.
Ce faci de exemplu cand il vezi pe unul ca aproape ca intra cu masina lui  in masina pe care o conduci si claxoneaza ca disperatul sa te dai desi tu aveai prioritate? Raspunsul este clar: te faci ca nu il vezi asa cum se face si el ca nu te vede si continui ca si cum nimic nu este pe cale sa se intample in speranta ca si el are frane.
Sau vrei sa faci dreapta venind pe o sosea cu doua benzi pe sensul tau. Pe care banda te incadrezi? Evident pe a doua. Trebuie doar sa fii suficient de rapid incat sa treci inaintea celorlati de pe prima banda.
Si evident ca nu exista ideea de prioritate. In prima zi eram foarte uimiti ca se claxona continuu. Apoi am inteles de ce. La intersectie nu opresti sa cedezi trecerea  sau pentru ca este coloarea rosu (semaforul are doar caracter decorativ acolo) ci intri cu viteza in intersectie si claxonezi ca sa ii atentionezi pe ceilalti participanti la trafic ca vii. 
Iar statia de autobuzul este intotdeauna pe trecerea de pietoni in speranta ca poate pietonul nu mai trece strada ci se hotaraste subit sa foloseasca transportul in comun. Ca tot am ajuns la transportul in comun: In Lima nu exista numere la autobuz, sau statii, sau pancarede cu destinatia sau firme de transport exista doar un microbuz proprietate privata cu un sofer preocupat sa conduca in stilul peruan descris mai sus si un nene sau tanti care striga destinatia. Daca nu intelegi ce striga este problema ta: mergi pe jos ca ei oricum nu vorbesc engleza :)
Sa revenim la partea turistica: in Lima in principiu sunt trei zone care merita vizitate: Lima Centro, Miraflores si Baranco. Noi am avut hotelul la nici 300m de piata centrala (Plaza de Armas) asa ca am inceput cu vizitatul de acolo.

Catedrala si Palatul arhiepiscopal
Palatul guvernamental
Alte laturi ale pietei
Celebrele balcoane de lemn
Ce este uimitor la acest oras este ca mergi pe niste strazi prapadite de iti este si frica sa mai inaintezi si deodata te trezesti intr-o piata foarte cocheta sau langa niste cladiri cu un farmec aparte. Practic in piata centrala numai cladirile ce dau inspre piata sunt ingrijite si frumoase, imediat in spate cladirile parca stau sa cada. Cum se poate vedea in poza de mai jos:
Din piata centrala ne-am deplasat catre cartierul chinezesc (Barrio Chino). Sosirea chinezilor in Peru a  inceput in 1849 ca urmare a cereri mari de forta de munca pe plantatiile de zahar si in "minele" de guano  In prezent in Peru locuiesc 1.6 milioane de chinezi iar cartierul chinezesc din Lima este unul din cele mai mari din America latina. Restaurantele lor, numite chifas reprezinta una dintre atractiile Limei, asa ca am planuit sa luam pranzul acolo. Inainte insa de a ajunge Cipri a vrut neaparat sa incerce o delicatesa de pe marginea strazii :)
Si cum porcul nu a fost de ajuns am intrat si prin piata sa vedem ce au ei si noi nu avem.
Lui Cipri i-au placut cel mai mult gainile care isi asteptau cumparatorii:
 Eu insa am trecut repede peste raionul de carne unde nu era de mancat nimic ce noi nu mancam (doar porcusori de guinea dar asta vine mai tarziu) si am mers la fructe unde erau destule noutati:
Iar preferatele mele au fost capsunile gigant. stiu ca si noi avem capsuni dar alea erau mai bune si mai mari.


 Odata ajunsi in cartierul chinezesc la restaurantul recomandat in ghidul Lonely Planet am dat piept pentru prima data cu problema limbii. Noi nu vorbim spaniola iar ei nici o limba in afara de spaniola si mandarina. Asa ca tot ce stiu este ca eu am manat porc si Cipri a mancat vita dar procesul de alegere a fost la o totala intamplare, pe principiul care suna mai bine :) Dar a fost foarte bun si foarte mult. Pt ca nu am stiut ce inseamna aperitivele pe care le-am cumparat si ne-am ales cu de doua ori mai mult decat puteam manca.
In a doua zi a prezentei noastre in Lima am hotarat sa mergem in Miraflores, care este un cartier pe malul oceanul cu ceva mai mult stil decat ce am vazut noi in centru. Inarmati cu rabdare, o harta buna si pantofi lejeri am plecat din centru spre Miraflores. Toti cei care au fost in Lima si aud aceasta fraza se tavalesc pe jos de ras. De ce? Pai este ceva distanta de la centru pana la ocean. Nu sunt novice in a citi harti dar de data asta am cam subestimat cat avem de mers :) Ne asteptam la o ora de mers pe jos pana la parcul Kennedy dar a fost cam 1.45 pana la parc si de acolo inca 15 minute pana la ocean (iar noi mergem cam cu 6 km pe ora in general deci nu prea a fost pas lejer de plimbare).  La un moment dat am intrat pe o strada lunga care stiam ca ne duce pana la parc. Cand ne-am uitat prima data la numerele caselor eram pe la 300 iar cand am terminat strada eram la 8000. Ideea este ca la un moment dat ni se facuse atat de foame incat ne-am oprit la o benzinarie si am mancat ceva si apoi ne-am continuat drumul :)
Dupa lupte seculare am ajuns si la ocean (Pacific):
Iar Cipri a hotarat subit ca el face baie desi vremea parca indemna la altceva. Pe masura ce ne apropiam de apa a hotarat ca face surfing. Asa ca pentru 20 de dolari si mult curaj a inchiriat costumul si placa si pe un nene sa il invete si intr-o clipita deja statea in picioare ca un profesionist:

Sper ca nu m-ati crezut ca a mers asa repede. In realitate nu a fost chiar atat de usor si-a luat ceva mai mult timp sa invete si imi amortise mana asteptand cu camera pregatita marele moment dar asta nu ia cu nimic din mandria ca a reusit sa stea in picioare pe placa...chiar de doua ori. (dar prima data a cazut atat de repede ca nu am resusit sa fac poza :))
La intoarcere am hotarat sa luam un microbuz pana in centru ca doar ce ne invatasem minte ca mersul pe jos dureaza cam mult. Iar asta s-a dovedit a fi o adevarata aventura pentru ca nu intelegeam deloc ce striga oamenii aia. Asa ca ne-am urcat intr-un autobuz si am hotarat ca atata timp cat merge drept pe strada cea lunga suntem OK daca faca stanga sau dreapta coboram. Intre timp am mai reusit sa pricem si celelalte doua cuvinte pe care le striga: Wilson si Tacna (noroc cu harta) si asa am ajuns pana la 10 min de mers pe jos de hotel. In imagine soferul nostru de autobuz:

Ca si precizare: numele de strazi scrise pe marginea autobuzului nu se potrivesc cu destinatiile reale la care acel autobuz si ajunge.

Noi ne-am distrat foarte mut in Lima pentru ca are un mod cu adevarat haotic de a functiona insa in nici un caz nu se poate compara cu ceea ce vezi in restul tarii. Este doar un oras in care te opresti pentru ca acolo te aduce avionul dar daca nu il vizitezi nu pierzi prea mult.

Mai multe poze gasiti pe Picasa:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruLima#

Informatii practice:
  •  Cazare: Hostal Bonbini 
http://www.hostalbonbini.com/en/hostal.html
Este un hotel de trei stele aflat chiar in centrul orasului,cu camere destul de mari, acces la internet si un mic dejun de tot rasul. Am platit 35 de dolari pe noapte pentru doua persoane.
Per total noi nu am fost foarte multumiti de el si daca ar fi sa mai merg in Lima in nici un caz nu as sta acolo. Cred ca as alege mai repede un hotel in Miraflores.
  • Transportul in comun
Dupa cum am precizat transportul in comun in Lima este o adevarata aventura dar daca te obisnuiesti cu el este foarte rapid si extraordinar de ieftin. Biletul este 2 soles parca, adica cam 0.66 dolari.In cazul in care nu ajungi sa pricepi tainele transportului in comun poti lua taxiulcare este destul de ieftin dar aici intervin discutiile interminabile despre cat de sigur este si cum sa alegi companiile cele mai OK. Noi am platit de exemplu 18 dolari pentru taxiul de la aeroport la hotel si este ceva de mers.
  • Mancarea
Mancarea in Peru este foarte ieftina; atat cea cumparata de la supermarket cat si cea cumparata de la restaurant.
In general am platit pe o masa la restaurant pentru doua persoane cu tot cu bautura cam 50-60 de soles, adica 18-21 de dolari.
Restaurantul nostru preferat a fost Chifa Capon in cartierul chinezesc unde am mancat mult si bun desi nu am stiut ce macam :)

Fast food ul tipic peruan este: pollo a la brasa, adica pui la rotisol cu salata si cartofi prajiti. Care costa 11 soles (4 dolari) pentru un sfert de pui si un munte de cartofi prajiti.
Este de recomandat sa nu mergi sa mananci la orice restaurant iti iese in cale pentru ca s-ar putea sa ajungi sa faci cunostinta cu sistemul medical peruan. Sunt foarte multe solutii ieftine pentru a manca insa mahjoritatea nu sunt de recomandat asa ca mai bine mergi pe recomandarile din ghid sau ale cuiva care stie bine orasul. Intr-un alt grup cu care ne-am intalnit, 5 persoane au avut foarte mari probleme cu stomacul si dupa o vizita la spital erau in perioada in care mancau numai de la McDonalds si este pacat sa ratati toate bunatatile traditionale.