Monday, July 28, 2014

Despre condusul in Iordania

Vacanta noastra in Iordania nu ar fi fost probabil nici pe jumatate la fel de frumoasa si bogata in experiente pe cat a fost, daca nu am fi avut o masina inchiriata cu care sa urmam traseul pe care l-am avut in minte.     
Pentru a prinde insa curaj sa iei o masina fara sofer sa te plimbi prin Iordania, trebuie sa treci peste doua temeri pe care le vezi destul de des vehiculate pr forumuri si bloguri: inchirierea unei masini si traficul nebun.
Am scris o leaca despre greselile facute de noi la inchirierea masinii insa recunosc ca nu a fost nicidecum pe cat de rau ne asteptam. Iar despre traficul nebun avem chiar vesti si mai bune decat despre temererile neintemeiate de la inchirierea masinii.
Acum ca am experimentat condusul in Amman si Iordania (de fapt Cipri a experimentat condusul) sunt de parere ca am citit mult prea multe pareri vest europene si de aia am fost speriati. Pentru cineva obisnuit sa conduca in Romania, Iordania sunt sigura ca nu va reprezenta nici o provocare. Iar Ammanul poate doar in partea veche a orasului se apropie de ceea ce experimentezi in Bucuresti.
Dar sa incepem metodic:
Amman-Wadi Rum
Sediul firmei de la care am inchiriat masina se afla la nici 5 minute de condus de aeroport si fix pe marginea autostrazii desertului (Desert Highway). De  fapt si aeroportul este tot cu acces la autostrada deci instructuinile sunt la fel. Dupa ce am inchiriat masina am pornit gps-ul inutil si am pornit la drum pe desert Highway spre Wadi Rum.
Asa zisa autostrada nu este o autostrada in acceptiunea vest-europeana a cuvantului dar este un drum cu de multe ori doua benzi pe sens si pe care poti merge la orele devreme de dimineata cand nu e deloc aglomerat cu 100-110 km/h. Nu este intr-o strare impecabila ci are destule gropi insa nu iti lasi jumatate de masina prin ele. Este un drum mai bun decat multe din Romania in concluzie.
Ce este deranjant sunt masinile care merg cu mult prea incet pe banda a doua ca si cum prima banda nu ar exista. Au insa motive: prima banda are un asfalt aproape inexistent de la cate gropi are si nu de putine ori dai de masini stationate fix in drum. 
Si am auzit de la alti oameni ca este de evitat sa mergi noaptea pe autostrada pentru ca sunt multe autovehicule fara lumini, multe autovehicule stationate aiurea in drum evident fara lumini si altele de genul asta.
Pe timpul zilei insa nu exista pericole majore daca esti un pic atent. Iar in cazul nostru a fost extrem de liber pe drum deci chiar nu am avut nici o probleme. Era 5 dimineata si avea soseaua aproape numai pentru noi.
Si poti ajunge usor fara gps pana in Wadi Rum pentru ca mare lucru nu trebuie sa faci. Urmezi doar autostrada in directia Aqaba pentru vreo 2.5 ore. Nu faci stanga. Nu faci dreapta. Nimic. Mergi si tot mergi si dupa ce treci peste un deal serios o sa vezi un semn spre Wadi Rum si faci stanga. Mergi jumatate de ora si ai ajuns in sat. Poate ca parea ciudat ca am dat un deal drept reper dar il veti observa cu siguranta si veti intelege daca treceti pe acolo de ce este reper. Pe sunsul opus sensului tau de mers (care este la vale) o sa vezi multe tirurui si chiar si masini cu motoare mai slabe ce abia urca la deal cu viteza melcului turbat. Unele sunt chiar oprite pe margine de drum asteptand sa se raceasca motorul.
In total cred ca sunt cam 3 ore de condus din Amman pana in Wadi Rum daca nu este trafic si daca nu aveti parte de vreo surpriza neplacuta.

Wadi Rum - Wadi Musa (Petra)
Drumul a durat in jur de 1.5 h cyu oprire pentru cumparat pepeni si alimentat. Din Wadi Rum am urmat drumul inapoi catre Amman pana cand am trecut de dealurile de care vorbeam mai sus. Si pentru ca de data asta le-am avut de urcat nu de coborat ca la venire, am inteles si de ce toate masinile merg atat de incet. Buburuza nostra puturoasa scosese limba de un cot pana in varf de deal. Imediat dupa dealuri (este un pod suspendat deasupra intersectiei) am facut stanga  si am urmat drumul principal pana in Wadi Musa. Evident ca gps-ul nostru nu stia adresa hotelului asa ca ne-am folosit de aplicatia de pe mobil de care am mai vorbit CityMaps2Go pentru a ne orienta. Aplocatia cu pricina stia hotelul unde urma sa stam si stia si toate strazile corect.

Wadi Musa - Shobak
Shobak este foarte aproape de Petra. Probabil 15-30 de minute si ai ajuns. Trebuie doar sa fii atent sa nu ratezi indicatorul de dupa satul Shobak care te scoate de pe drumul principal si te duce la castel. Din Wadi Musa si pana dupa Karak am urmat King's Highway. de data asta autostrada are doar o banda pe sens insa este mai putin circulata decat Desert Highway (in nici un caz nu mai vezi atat de multe tiruri) si asfaltul este si el mai putin ciuruit de gropi.

Shobak - Karak
Din Shobak am urmat semnele catre Al Tafile iar dupa Al Tafile incepeau deja semnele pentru Al Karak. Al Tafile este un oras extrem de aglomerat si a durat ceva pana am reusit sa il traversam. Insa am uitat repede aglomeratia orasului pentru ca drumul pana in Al Karak a fost extraordinar de frumos.

Karak - Dead Sea
Dupa ce am plecat din Karak ne-am indepartat de la King's Highway si am urmat semnele catre Dead Sea (plus ca ne-am folosit serios de aplicatia de pe telefon). Am ajuns pe Dead Se Higway care este un drum ce merge in paralel cu Marea Moarta si care arata extraordinar de bine. Si drumul si vederile. Noi am plecat din Petra in jur de 8 dimineata si cu tot cu opririle din Shobak si din Karak am ajuns in statiunea de la Marea Moarta undeva in jur de 14.00.

Dead Sea- Amman
Drumul de la Dead Sea catre Amman este un drum complet lipsit de probleme. Doua bezi pe sens cu delimitare la mijloc, foarte bun asfaltul si cu indicatoare cu duimul. Nu ai cum sa te ratacesti. pana la intrarea in amman cred ca faci maxim jumatate de ora. Apoi in oras este deja cu totul alta problema.

Prin Amman
Ammanul se imparte in doua: orasul vechi cu stradutele lui inguste si extrem de aglometare (un chin pentru condus) si orasul nou foarte aerisit, cu bulevarde mari, de multe ori cu doua benzi pe sens si in care este foarte usor de condus. Evident ca noi aveam hotelul in orasul vechi si mai si soseam intr-o vineri seara adica pe week-end. O aglomeratie ingrozitoare, claxoane, masini, lipsa oricarei idei de prioritate. Un cosmar. Daca as fi fost eu la volan as fi tras pe dreapta (daca as fi avut unde) si as fi asteptat pana in miez de noapte sa se elibereze drumul. Cipri insa este mult mai bun sofer decat sunt eu si in plus se vede ca si-a luat carnetul in Romania nu in Belgia ca mine. Asa ca a ajuns cu succes pana foarte aproape de hotel unde ne-am blocat. Practic intalneam numai strazi cu sens unic si nu puteam ajunge la hotel desi pe harta parea ca suntem foarte aproape. Asa ca dupa ce am dat vreo trei ture de stradute am cedat si am parcat masina si Cipri a plecat pe jos la hotel. Care hotel am descoperit ca era la nici 200 de metri de locul unde parcasem noi dar pe o strada cu sens unic pe care nu puteam intra. Un tip de la hotel a venit cu Cipri si a condus el inapoi pe strazile pe care fusesem si noi pana atunci pana a gasit o strada care nu era cu sens unic si a iesit pe unde trebuie. Loc pentru parcare am gasit fix in fata hotelului deci totul a decurs ca uns :) Evident ca locul de parcare liber fix in fata hotelului intr-o seara de vineri in care tot Ammanul se mutase in zona de langa afiteatrul roman , nu a fost intamplatoare. De fapt locul de parcare era ocupat de motocicleta patronului care a mutat-o nitel mai la deal si am incaput si noi cu masina noastra minuscula. In zilele urmatoare pentru ca stiam deja zona veche a orasului si cum sa ajungem la hotel, totul a decurs ca uns. Aplicatia de pe telefon si-a facut datoria cu varf si indesat si chiar si gps-ul functiona aproape corect in Amman si in partea de nord a tarii.