Friday, April 3, 2015

Surprize-Surprize...


Cat timp ne-am plimbat prin Jaipur am fost intr-un continuu proces de bombanire si am ajuns la concluzia clara ca nu trebuia sa punem orasul asta in itinerariul nostru pentru nimic in lume.
Nici macar micul dejun extraordinar de bun servit in gradina linistita de la Arya Niwas nu a reusit sa ma imbuneze prea tare.
Parca nu imi venea deloc sa ma urnesc de la masa si sa dau iar de uratenia absoluta a orasului.
Cu incapatanare m-am mosmondit vreo ora ca sa termin de mancat si am baut toate tipurile de lichide din meniul pentru micul dejun. Nu imi venea deloc sa ma ridic de la masa si cu greu mi-am facut curaj si am pornit la drum.
Planul pe ziua de astazi era sa iesim din oras (11 km) si sa mergem sa vizitam palatul Amber si fortul Jaigarh. Nu aveam deloc asteptari mari mai ales ca eram cu capsa pusa dar macar ieseam din oras. Am luat un tuk tuk si incet incet am inceput sa ne facem loc prin nebunia traficului din oras catre Amber.
Cand intr-un final ne-am debarcat in fata intrarii am ajuns la concluzia ca surpriza oferita de Agra a fost nimica toata pe langa Jaipur si Amber.
Pe cat de mult am urat Jaipurul pe atat de mult am iubit Amberul.
India a avut darul sa imi arate niste cladiri cum nu am crezut ca pot exista in afara unor filme gen "Stapanul inelelor", "Hobbit" sau alte filme fantastice cu orase create pe calculator. 
Cred ca vreo 15 minute nu am facut altceva decat sa stau in fata intrarii sa ma uit in sus la palat si sa il intreb pe Cipri oare cum poate exista ceva atat de frumos la doar doi pasi de un oras atat de urat? 
Prin urmare in nici un caz nu scoateti Jaipurul din itinerariu. Pentru ca la doar 11 km de el gasiti un palat si un fort parca din alta lume.
Dar asta e  "Incredible India".
Asta am vazut odata debarcati din tuk tuk

Si asta
Cu elefantul la plimbare prin palat
Prin palat


Detalii
Deasupra palatului se vede fortul deci hai sa urcam
Vedere catre palat de la fort
Din pacate este greu de apreciat dimensiunile dintr-o astfel de fotografie. Dar credeti-ma ca este mare...
Alte vederi din fort

Si o cobra pentru curajosi. Eu eram disparuta de cum am auzit muzica.

Thursday, April 2, 2015

Jaipur - Oare ce caut eu aici?


Jaipur face parte din triunghiul de aur al Indiei: Delhi-Agra -Jaipur asa ca avand in spate extrem de multa promovare se regaseste aproape intotdeauna in itinerariul turistilor aflati pentru prima data in zona. 
Inutil sa spun ca aveam asteptari mari de la "Orasul roz". Extrem de mari. Atata fotografii fascinante am vazut incat ma asteptam sa cad cu rotile in sus de la prima vedere.
Insa contrar asteptarilor eu l-am urat din prima clipa in care am intrat cu taxiul in oras.
4 milioane de oameni inghesuiti intr-un oras haotic, murdar, galagios si plin de maimute nu este altceva decat reteta pentru un oras predestinat sa il urasc. Si daca ar fi fost numai pentru maimute si tot l-as fi urat. Macacii sunt inamicii mei numarul 1.
Odata ajunsi la hotel parca m-am imbunat nitel pentru ca a fost un loc care mi-a placut foarte mult. Un hotel curat, cu angajati care stiu ce inseamna politetea, cu o arhitectura interesanta si cel mai important cu o gradina mica in care sa stai sa bei un ceai si sa te relaxezi dupa o zi de umblat pe strazi nebune. Deci daca sunteti in cautarea unui hotel ieftin si bun in Jaipur nu pot decat sa recomand cu inima deschisa Arya Niwas. In plus hotelul are si un restaurant vegetarian foarte bun. Extrem de important intr-o tara ca India unde trebuie sa iti alegi cu mare grija locul in care mananci in cazul in care vrei sa nu fii unul dintre cei multi care sufera de "Delhi belly". Si chiar si mai important este ca la doi pasi de hotel se gasea un magazin de unde puteai sa iti cumperi bere. In cazul in care nu stiati: sa gasesti alcool la restaurant in India nu este cel mai usor lucru. Foarte foarte rar se intampla asta. Nu sunt eu mare bautor dar dupa ceva saptamani de caldura si plimbare prin caldura, o bere la sfarsitul zilei soseste ca o mana cereasca.
Sub efectul hotelului si magazinului cu bere, am plecat la plimbare prin oras cu gandul ca ii mai dau o sansa.
Sansa care s-a evaporat imediat pentru ca trebuie sa fii nebun, prost, beat sau poate doar ingrozitor de naiv sa decizi sa mergi pe jos de la hotel pana in centru. Mi-am pierdut complet rabdarea cam pe la al cincilea tuk tuk ce era sa intre fix in mine ca doar nu era sa ma ocoleasca. Intr-un final (la recomandarea unui localnic) ne-am retras intr-un templu dedicat zeului Krishna si de acolo am urmarit nebunia de pe strada de sub noi. Am stat la povesti cu cel care avea grija de templu, am discutat ce ingrozitoare sunt maimutele alea care alearga peste tot, apoi vitejia cainilor care apara templul de maimute, apoi existenta unui templu dedicat lui Krishna in Romania si alte nimicuri pe langa. Dupa vreo jumatate de ora- o ora  ne-am facut curaj si am iesit iar in strada ca sa descoperim ca nimic nu s-a schimbat si ca in continuare urasc orasul ala cu toata fiinta mea.
Dar nu ne-am dat batuti si am continuat drumul catre ceea ce credeam eu ca este cel mai frumos lucru de vizitat in oras: Palatul vanturilor (Hawa Mahal). O cladire absolut extraordinara (dupa cum se vede din link-ul precedent) care m-a vrajit de prima data cand am vazut-o intr-o fotografie. 
Intr-un final conform gps-ului din dotare ne aflat fix in fata cladirii. Ne uitam in stranga. Ne uitam in dreapta . Nici un semn care sa ne indice unde ar fi. In fara noastra o strada cu cate doua benzi legale pe sens dar care avea in practica cate patru randuri de masini pe sens. Aglomeratie, nebunie, claxoane, poluare etc etc etc. Numai cladirea pe care o cautam noi nu.
Stam, ne invartim, ne rasucim si vedem la un moment dat ca trotuarul este delimitat pe o mica portiune. 
Hmmmmm.
Tre sa fie ceva acolo.
Ne ducem, ne uitam vis a vis si nu vedem mai nimic, apoi ne uitam in sus si descoperim minunatia de cladire.
In nebunia traficului, a aglomeratiei, a poluarii de orice fel, toata frumusetea la cladirea aia era atat de diluata incat am ajuns la concluzia ca numai o fotografie facuta fara traficul nebun din fata ei ii va face dreptate. Adica fix tipul de fotografie care m-a vrajit pe mine.
Eu in naivitatea mea imi inchipuiam o piata mare inchisa traficului de orice fel aflata in fata cladirii, unde sa poti sa stai pe o banca si sa te minunezi ce arhitecti existau pe vremuri in India.
Nicidecum nu imi inchipuiam 8 linii de trafic nebun.
Cand i-am spus asta unul coleg indiam, mi-a raspuns ca daca ar fi fost asa organizat atunci aia nu ar fi India adevarata.
Pai poate nu o fi India adevarata dar sigur ar fi o Indie care sa aibe Hawa Mahal pentru inca ceva generatii de acum inainte. Oare cat va rezista cladirea aia extraordinara in conditiile de acum? Cati oameni se vor mai bucura de ea? Personal nu sunt prea obtimista. Si asta descrie perfect situatia din India: atat de multe locuri uimitoare si atat de putina grija pentru ele.
Urmatoarea incercare a fost sa gasim intrarea in cladire ca sa o vizitam. Era deja tarziu si ne asteptam sa nu mai fie deschis dar macar sa gasim intrarea pentru ziua urmatoare. Cat de greu ar putea fi sa gasesti ghiseul cu bilete. Pai e India deci extrem de greu. Nu exista nici un semn catre intrare. Nici unul. Si nu se vedea nici o usa. Ne-am invartit pana am ametit dar tot nu am gasit-o. Si pentru ca se facea intuneric am renuntat, am luat un taxi si ne-am oprit cum era de asteptat fix la magazinul cu bere. Macar un lucru bun tot exista in Jaipur-ul asta.
A doua zi ne-am invatat deja lectia asa ca nu am mai mers nici un metru pe jos. Tuk tuk ul a devenit prietenul nostru de nadejdie.
Odata ajunsi in fata cladirii am inceput iar sa ne invartim ca niste gaini fara cap ca sa gasim intrarea. Unui vanzator i s-a facut mila de noi si ne-a aratat ca putem urca o scara, apoi putem trece printr-un magazin, un hol dintr-o cladire, inca ceva scari si apoi ajungem pe cealalta parte. Si acolo dupa inca ceva zeci de metri era minunatul ghiseu cu bilete. Evident fara nici un indicator. Cat de greu era sa iti dea prin cap ca trebuie sa intri printr-un magazin si o cladire cu apartamente ca sa ajungi la ghiseul cu bilete si intrarea in cel mai important obiectiv dintr-unul dintre cele mai importante orase turistice din India? 
Mai tarziu am descoperit ca exista si o varianta mai putin ascunsa: mergeai cam 200 de metri pana in capatul strazii, faceai dreapta, mai mergeai vreo 50 de metri, faceai iar dreapta printr-un gang, si dupa inca vreo 200 de metri ajungeai in spatele cladirii la ghiseu. Evident fara nici un indicator. Usor ca "buna ziua".
Lasand de-o parte toata discutia asta despre dezorganizarea dusa la rang de lege, cladirea in sine este extraordinara. Cum nu am mai vazut in viata mea. Si daca Orasul Roz s-ar gasi in Elvetia ai avea probabil cel mai frumos oras din lume. Dar cum am spus eu nu fac parte din cei ce apreciaza acea parte a originalitatii Indiei care se refera la dezorganizare, haos si nebunie. Sunt turisti pe care aceasta originalitate ii atrage an de an in India. Eu nu sunt in mod clar suficient de boema. Eu tanjesc dupa organizare si grija si respect pentru monumentele istorice.
Un alt loc pe care am visat sa il vizitez de pe vremea cand faceam planul pentru India a fost Jantar Mahal - o colectie interesanta de instrumente astronomice datand de pe la 1700. De data asta intrarea a fost mai usor de gasit pentru simplul motiv ca pe vremea aia "ceasurile" cu suficient de mare precizie erau mari cat un bloc de patru etaje. "Giant Sundial" sau "Samrat Yantra" este unul dintre cele mai mari din lume si are o inaltime de 27 de metri. Deci il vedeai de peste tot. Iar vizita chiar a fost interesanta desi ar fi putut sa fie memorabila daca ghidul nostru ar fi fost mai interesat de explicarea instrumentelor decat de vorbit la telefonul mobil.
Din pacate nu am mai avut timp sa ajungem si la al treilea obiectiv din imediata apropiere - City palace. Am inteles ca ar fi foarte frumos si interesant insa am ajuns prea tarziu si in prima zi si in a doua zi in Jaipur si trecuse deja ora de inchidere.
Iar de data asta nu o sa ma mai auziti ca poate odata candva ne vom intoarce ca nu am deloc de gand. Jaipur-ul candideaza cu succes la titlul de cel mai neplacut oras vizitat alaturi de New Delhi si Palermo. Si nu pot decat sa ma intreb oare cum e posibil ca un oras cu atata potential sa fie atat de enervant.

O lipie?
In cazul in care vroiati o poza tipic India iaca si vaca din mijlocul strazii
Si nu sunt numai vaci. Iaca si capre imbracate ca era frig
In departare se vede Hawa Mahal deci stim ca mergem in directia buna
Pe aici pe undeva trebuie sa fie
Eu visam la o piata mare si libera
Iar cand in sfarsit te uiti in sus iaca si minunea
Dupa lupte seculare ce au durat doua zile am gasit si intrarea prin spatele cladirii
Daca ignori nebunia din jur esti intr-o cladire ca dintr-o poveste fantastica. Nu imi vine sa cred ca asa ceva chiar exista.
Observatorul astronomic
In departare City Palace



Wednesday, April 1, 2015

Cateva detalii practice pentru un city trip in Lisabona

Probabil ca va veni ca o surpriza pentru cei care ma stiu obsedata de organizare insa pentru calatoriile in Europa nu prea imi petrec mult timp cu documentarea. Este mai mult ceva de genul: cumpar biletul de avion, fac rezervarea la hotel si poate candva printre picaturi ma uit sa vad ce se poate vizita. Asa ca am tendinta sa nu dau prea multe detalii legate de organizarea unui city trip european pentru simplul motiv ca nu mi se pare extrem de complicat. Insa cele mai multe intrebari le primesc exact legat de aceste destinatii aproape de casa nicidecum de nebuniile de tari de care nu a auzit nimeni. Iaca deci mai jos cateva detalii organizatorice pentru un city trip in Lisabona. Poate ajuta cuiva.

Cazarea
Inainte sa mergem in Lisabona am auzit de nenumarate ori ca este o destinatie ieftina. Insa nu mi-am dat seama cat de ieftina  e decat in momentul in care am inceput sa ma uit de hotel. Vroiam ceva in centru, de unde sa pot ajunge pe jos in Baixa, Bairo Alto si Alfama si sa folosesc la minim transportul in comun pentru vizitarea centrului orasului, cu acces unor la metrou pentru drumul catre aeroport, intr-o zona sigura, linistita (nu vroiam ceva cu baruri multe in jur unde sa nu pot dormi noaptea),  curat si cam atat. La o cautare rapida pe booking.com am gasit zeci de hoteluri care sa indeplineasca toate conditiile de mai sus cu un pret pe noapte pe camera en-suite de 50-70 de euro. Sunt absolut sigura ca nu sunt prea multe capitale vest Europene unde sa gasesti atat de usor un hotel decent, cu baie proprie, in buricul targului. O sa imi aduc toata viata aminte ca cel mai ieftin hotel din Copenhaga era unul la capat de lume in afara orasului unde nici macar cearsafuri pe pat nu aveai (le aduceai de acasa sau plateai vreo 15 euro pentru ele pe noapte) si costa 70 de euro camera dubla. In Lisabona problema nu a fost gasirea unui hotel la pret decent ci alegerea unui hotel pentru ca existau zeci de posibile variante.
Majoritatea hotelurilor care mi s-au parut interesante erau in in zona pietei Marchizului de Pombal care mi s-a parut prea departe de unde vroiam eu sa fiu asa ca le-am exclus destul de repede si m-am concentrat pe hoteluri aflate in Baixa Pombalina. Iar intr-un final am ales Aparthotel Eden VIP Executive aflat in piata Restauradores fix langa statia de metrou cu acelasi nume. Zona perfecta. Fix unde vroiam eu. Hotelul nu tocmai cel mai modern dar curat si cu tot ce iti doreai. Pretul pentru un studio cu bucatarie si baie proprie 56 de euro pentru doua persoane. 

Transferul de la aeroport
Dupa ce am verificat un pic informatiile de pe net am ajuns la concluzia ca avem 3 posibilitati sa ajungem de la aeroport in oras: cu autobuzul (aerobus), cu metroul sau cu taxiul. Aerobusul circula pana la ora 23.00 deci nu aveam cum ajunge in timp util sa il folosim asa ca a picat repede varianta asta. Metroul se pare ca circula pana la ora 01.00 dar pe vremea cand am citit eu repede care sunt posibilitatile auzisem ca e tot pana la 23.00 deci din pacate nu l-am folosit asa ca am luat taxiul. Preturile am auzit ca variaza de pe la 15 euro pana pe la 20 de euro. Evident ca noi am platit 20 desi nu aveam bagaje (am inteles ca bagajele adauga o suprataxa) dar tot mi s-a parut un pret ok pentru taxi de la aeroport in oras in miez de noapte. Sincera sa fu cred ca a fost totusi mai bine cu taxiul decat cu metroul la ora aia.
In sens invers am luat metroul si daca ajungeti cand el inca mai circula este de departe varianta cea mai buna. Este rapid (in jur de 25 de minute din Restauradores) si ieftin mai ales ca se poate folosi abonamentul de o zi. De tinut minte este ca metroul ajunge la terminalul pentru companiile aeriene de linie. Nu la cel unde zboara companiile low cost. Si trebuie sa luati un autobuz intre cele doua terminale (dureaza cam 3-5 minute drumul).

Transportul in comun
Nu cred ca exista prea multi turisti care sa plece din Lisabona fara sa fi mers macar cateva statii cu tramvaiele 28 (celebrrul tramvai galben ce merge prin Alfama) sau 15 (care leaga Baixa de Belem), sau cu liftul Santa Justa sau cu unul dintre funicularele ce urca spre Bairo Alto (Gloria, Bica si Lavra). Si de departe cea mai ieftina solutie este sa luati un abonament valabil 24 de ore pe toate miloacele de transport in comun (inclusiv liftul, funicularele sau metroul catre aeroport). Costa 0.5 euro cardul (Viva Viagem) +6 euro abonamentul pe o zi. In comparatie un bilet de metrou este 1.4 euro pe calatorie, pentru autobuz 1.8, pentru tramvai 2.85, pentru funiculare 3.6 pentru doua calatorii iar pentru lift 5 euro pentru doua calatorii.

Intrarea la diverse obiective turistice
Pentru multi timp a existat regula ca in fiecare duminica (toata ziua sau pana la ora 14.00) intrarea sa fie gratuita pentru Manastirea Jeronimos, Mueul Azulejos, Turnul Belem si Muzeul de arta Gulbenkian. Intre timp regulile sau mai schimbat asa ca mai nou La Manastirea Jeronimos intrarea este libera doar in prima duminica a fiecarei luni. Aceeasi regula este si pentru Turnul din Belem.
Confirarea informatiei o gasiti pe site-urile oficiale:
http://www.museudoazulejo.pt/en-GB/ExploreMNAz/Hours/ContentList.aspx
La muzeul Gulbenkian intrarea inca mai este gratis in fiecare duminica:

Turul gratuit al orasului
Nu am decat cuvinte de lauda pentru tururile gratuite organizate de catre cei de la Sandemans New Europe. Daca vreti sa invatati un pic despre istoria orasului in compania unui ghid foarte bun atunci un astfel de tur vi se va potrivi ca o manusa.

Spectacol de Fado
Din cate am citit locatiile de prin centru care ofera spectacole de fado sunt de cele mai multe ori capcane pentru turisti. Asa ca am tot stat si citit pareri pe unde sa mergem si dupa mult timp de rascolit internetul nimic nu m-a convins cu adevarat. Intr-un final ne-am decis la Sr. Fado de Alfama insa pana ne-am trezit noi sa sunam sa facem rezervare nu mai existau mese libere. Asa ca am pornit pe principiul ca om gasi noi ceva pe undeva la fata locului. Intr-o discutie cu ghidul de la Sandemans sfatul lui a fost sa alegem Sr. Vinho si cum alta varianta nu aveam asta am facut. Nu am cu ce sa il compar deci nu stiu daca este bun fata de altele sau nu insa noua ne-a placut si muzica, si vinul, si mancarea. Servirea a lasat un pic de dorit (chelnerii parca iti faceau un favor ca iti aduceau mancarea sau iti turnau un pahar de vin) iar preturile sunt poate de trei ori mai mari decat normalul din Lisabona insa per total a fost o experienta frumoasa si deloc turistica.

Despre mancare si bautura nu mai scriu nimic pentru ca v-am facut probabil capul patrat cu cat am vorbit despre aspectul asta. Asa ca singurul lucru care ramane de spus este sa va urez vizita placuta in Lisabona daca aveti chef de un week end de relaxare.