Thursday, November 16, 2017

La tranta cu un vulcan activ





Din primul moment in care am vazut ca, la doi pasi de Antigua, poti urca pe un vulcan activ am stiut ca este ceva ce nu are cum sa nu se gaseasca pe itinerariul nostru din Guatemala.

Era hiking? Era.
Era ceva nou pentru noi? Era.
Era ceva inedit? Era.
Pai si atunci cum sa nu fie pe lista?

Singurul lucru un pic mai greu de hotarat a fost pe care dintre vulcani vrem sa urcam. 
In  Guatemala sunt 39 de vulcani in total si chiar si numai in apropiere de Antigua si tot gasesti 4: Agua, Pacaya, Fuego si Acatenango.

Agua este cel mai aproape de oras si il vezi in toate pozele cu Antigua pazind cu seriozitate orasul. Dar este cel pe care turistii urca cel mai putin pentru ca are o reputatie destul de proasta. Au fost multe cazuri de talharii in deceniile trecute si nu se mai urca decat cu politie iar mai apoi deloc. In ultimul timp este mult mai pasnic totul dar reputatia tot acolo a ramas.
 
Vulcanul Agua vazut din centrul orasului Antigua
Pacaya este acum cel mai batut de picioarele turistilor. Este usor de ajuns si usor de urcat asa ca in jumatate de zi ai bifat sa prajesti bezele pe varful unui vulcan. Insa era prea usor si prea aglomerat asa nu ne-a tentat nici o clipita.

“Batalia” s-a dat intre Acatenango (3976 metri) si Fuego (3763 metri). 

Fuego este extrem de activ si acum cativa ani chiar curgeau rauri de lava pe acolo (de aia se mai si numeste “Angry Volcano”). Dar Acatenango era mai inalt. 

Deci ce sa fie? Ce sa fie?
Pai sa fie amandoua.

Asa ca planul era ca in prima zi urcam pana la locul de campare de pe Acatenango. Punem cortul. Stam un pic. Apoi urcam pe Fuego si ne intoarcem la cort unde petrecem noaptea. Ca a doua zi (sau mai bine zis inca pe timp de noapte) sa facem varful Acatenango.

Urcarea pana la locul de campare este destul de draguta. Nu este foarte grea si e chiar placut sa vezi schimbarea vegetatiei de la padure tropical la pustietatea cenusei de pe varf. Din loc in loc sunt refugii unde sa te odihnesti si sa citesti despre zona de vegetatie in care te aflii (sunt 4 zone distincte). Mai o pauza, mai o gluma, mai un asteptat sa vina si cel mai lent din grup si eram la campat cat ai clipi.

Hai la deal
La inceput suntem printre terenuri agricole
Apoi ajungem la padure
Apoi devine tot mai golas
Incendiile sunt destul de dese in zona

Ceea ce contribuie si mai mult la ideea ca esti in pustietate

Iar momentul cand ajungi la locul de campare este ca din alta lume. Cred ca prima clipa cand ne-am trezit nas in nas cu Fuego aruncand cenusa si bolovani in aer este poate primul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Guatemala.
Este absolut impresionant.

Locul de campare

Intr-o directie se vede Fuego

In cealalta, Agua

Ca sa ajungi de la locul de campare (care este pe Acatenango) pe Fuego trebuie sa cobori in valea dintre cei doi vulcani si apoi sa urci iar. Nu mai imi aduc aminte exact diferentele de nivel dar doar pentru mers de la campare pe Fuego cred ca sunt vreo 1000-1200 m de coborat si apoi vreo 1500 de urcat si apoi evident acelasi drum in directive inversa ca sa ajungi iar la cort. 
Pana la urma,tineti minte ca nu este o zi chiar usoara.
 
Iar la deal

Am dat de un prieten

Fuego
Cand esti pe drumul spre Fuego, poti sa vezi toti cei patru vulcanii impreuna. Filmul de mai jos este facut de pe Acatenango spre Agua, Pacaya (ascuns un pic in nori) si Fuego:

 


Dar pe cand ne aflam in valea dintre cei doi vulcani, Fuego a inceput sa erupa. Nu scoate lava ci arunca in aer cenusa si bolovani. Insa tunetul provocat de expulzarea materialelor iti face inima sa stea un pic in loc. Mai ales cand este amplificat de faptul ca sunetul este reflectat de cei doi vulcani care stau “fata in fata” si ai interferenta constructiva. Iar noi ne-am nimerit fix intre ei. Am uitat si de oboseala si de cat mai e de urcat si de tot. Fuego si-a aratat coltii.

Iar noaptea este si mai si. Pentru ca in timpul zilei eruptia se vede ca un nor de cenusa insa noaptea se vede rosu ca un foc. Asa ca stai in cort si te uiti la Fuego cum “fumeaza”.
Mai rar asa priveliste (din pacate nu avem si fotografii sa o dovedeasca).



Despre a doua zi, cand am urcat pe varful Acatenango, va povestesc intr-un episode viitor. 

Cea mai lunga ora de hiking din viata mea, merita clar un episod separat.

Obs: Nu am mers pe cont propriu si nici nu v-as recomanda asa ceva. Am ales OX-Expeditions pentru asta dar cred ca sunt zeci de companii care ofera acelasi lucru. Unele mult mai ieftine decat ce am platit noi. Altele poate mai scumpe. De recomandat nu stiu exact cat i-as recomanda si altora. Nu am ce sa le reprosez. Totul a decurs foarte bine si ne-am simtit bine cu ghidul nostru. Insa raportul calitate-pret este foarte prost. Am vazut alte grupuri cu echipament mult mai bun si chiar mai bine organizati pentru preturi si la jumatate din cat am platit noi. Insa la fel de bine am auzit si oameni care au murit de frig si nu au avut de mancare sau au avut un ghid de tot rasul. Deci…nu stiu exact ce sa va spun…